Day 2 – Paxos – Antipaxos

Eheeeii bunii mei. Stiti, chiar ma gandeam ca anul trecut
blogul nostru de calatorie devenise putin plictisitor. Cateva valuri mai
amenintatoare, multe descrieri poetice de glofuri si marine…si cam atat.

Anul acesta am inceput cu un drum obositor, cu risipirea
catorva masini prin Salonic (au gresit drumul), cateva discutii legate de “cine
unde doarme” si gata. Prima zi a fost cu mare destul de agitata, am navigat cam
5 ore pana in marina din Paxos si luni am hotarat sa mergem pentru baie si un
gratar intr-un mic golfulet din Antipaxos. Aici istoria se schimba si numele
meu va ramane pentu totdeauna “doamna cu cutitul”. Cum am ajuns de la gratarul
de pui si mujdei de usturoi si innotatul lenes printr-un golf azuriu la
solicitarea ajutorului din partea pazei de coasta? Nici eu nu stiu, inteleg
doar ca de Rusalii nu este bine a iesi pe mare…si mai era si 13.

Am vrut sa plecam in alt golf, dar ne-am razgandit si ne-am
intors sa reancoram in locul pe care tocmai il parasisem si il stiam. In timpul
manevrelor am fost apelati prin statie de alte doua yahturi cu prieteni de-ai nostri,
care vroiau sa ancoreze langa noi. Brusc marea devenise agitata, iar vantul se intetise si ceilalti doi
s-au hotarat sa plece, nefiind loc de manevre pentru 3 barci intr-un golf atat
de ingust, mai ales pe vant. Noi tocmai faceam ultimele reglaje la ancora si practic
am pierdut exact momentul in care s-a intamplat tot, adica unul dintre yahturi
a pierdut elicea de la motor, a ramas neguvernabil intr-un spatiu inconjurat de
stanci si pe mare agitat. SUPER! Cea de-a treia barca plecase deja, nici nu stiau ce s-a intamplat, asa ca ne-am
hotarat sa-i ajutam noi. Am scos ancora, ne-am apropiat de ei si atunci
lucrurile au devenit horror: echipajul celeilalte barci era agitat, unul dintre ei era plin de
sange pe fata, cineva tipa prin statie dupa ajutor. Ne-am panicat si noi, crezand ca ranile au fost provocate la
impactul cu stancile, iar asta insemna ca in maxim jumatate de ora barca se va scufunda. Am incercat sa-i tractam, dar
valurile ne-au impins si pe noi spre stanci, iar tensiunea creata de parama dintre cele
doua barci a rupt scara de pe yaht. Aici intervine momentul cu cutitul, adus de
bunul nostru prieten Darian, ca sprijin pentru mine in bucatarie. Si iata-ma,
aparand ca o amazoana cu cutitul de samurai, sectionand parama intr-o secunda, doar ca o
secunda prea tarziu, pentru ca deja fusesem impinsi si noi pe un banc de nisip.
Atunci Radu a dat anuntul pe canlul 16 ca avem nevoie de ajutor, noi ceilalti incercam
sa gasim solutii…unele stupide (de pilda eu sarisem in apa sa imping yahtul )). Curajoasa
fata! Ce sa spun, Bobita a fost senzational, a vaslit la dinghi mai mult decat
Ivan Pataichin, ca sa poata duce mai multe parame legate intre ele pe o stanca
de vis-avis, de care am reusit sa ne tragem afara din nisip, folosind vinciul
de ancora. Seara, barca vecina povestea cum ne miscam toti sincron, parea ca
functionam ca un mecanism bine organizat: cand toata lumea la prova, cand la
pupa, cand la babord, cand la tribord. A fost o zi nebuna. Toata lumea a fost
senzationala: Bobita, Darian, Mirela, Laurentiu, Claudia, Alina, Petro si Vlad,
toti calmi si hotarati sa iesim din situtie.

Seara am aflat – dupa ce i-am scos si pe ceilalti din stanci
si i-am tractat pana in marina din Paxos, insotiti de o barca rapida a pazei de
coasta – ca de fapt membrul lor de echipaj care aparuse plin de sange pe punte
era de fapt accidentat de dimineata, intr-un stupid incident si ca tipetele de
ajutor erau doar glasuri ridicate din cauza vantului si a zgomotului de motor
turat. Poate ca daca toata aceasta scena nu ar fi parut atat de sinistra, nici
noi nu ne-am fi aventurat atat de necugetat, catre o operatiune de salvare care
in final ne-a pus si pe noi intr-o situatie tare tensionata. Intre timp a
aparut o alta barca de prieteni, care incerca sa ne salveze facand aceeasi
prostie ca si noi, aceeasi manevra prosteasca, se legasera de noi cu o parma si
incercau sa ne extraga din nisip. Gandul ca vom anunta in curand paza de coasta
ca suntem trei barci blocate m-a facut sa intevin cu cutitul si sa tai parama
cu care ei incercau sa ne tracteze. Dupa acest moment si dupa ce am nimerit cu
acelasi cutit o cutie de bere de pe bord, care incepuse sa fasaie isteric,
cineva a ascuns cutitul, considerand ca am devenit periculoasa. Hm, rautaciosi
nerecunoscatori, eu asa zic. Seara a continuat “la sectie”, adica la sediul
pazei de coasta, unde Radu si Cornel, cei doi skipper implicati in incident, au
dat declaratii, dupa care povestea s-a prelungit adanc in noapte, evident la o taverna.

O sa fie foarte dificil sa egalam adrenalina zilei de ieri, dar
nici nu ne dorim, Sincer!!