Zakynthos

Posted: 06/02/2013 by Radu in Lefkas - Zakynthos, Set sail 2011

Text de Claudia Spatarescu.

Ah,

Stiu ca am promis acum mult mult timp ca o sa-mi adun gandurile si sentimentele pe care le-am trait in Zakyntos pe o foaie si o sa le dau „drumul in Univers”, dar n-am facut-o. In schimb, un alt lucru frumos s-a intamplat. Pentru ca facusem o promisiune si aveam de gand sa o infaptuiesc la un moment dat, nu mi-am permis sa uit prea multe lucruri. Asadar m-am bucurat, in mod egoist, de gandurile, sentimentele si amintirile mele, oridecateori imi aminteam cu stres ca trebuie sa scriu bucata aia de hartie (evident, acea hartie se numeste astazi „doc”). 
Stiu ca am vrut sa scriu despre Zakyntos pentru a fost o insula cosmopolita si pentru ca aveam cu totii multe asteptari. Desigur, Navagio, celebra plaja cu vaporul naufragiat, unde apa are o culoare nemaivazuta (si unde colegii din barca alaturata si-au pierdut ancora :))) ) si mai ales privelistea de sus, care este rapitoare! Insa nu aceste locuri m-au incantat cel mai si cel mai mult, ci portul, micuta piateta aflata la 2 minute de locul unde barca noastra a stat cuminte timp de cateva zile. 
M-am plimbat mult singura in acest port si am facut fotografii pana cand mi-am dat seama ca pierd timpul, si ca tot ceea ce trebuie sa retin era acea senzatie de duminica pe care am simtit-o zile in sir. Ca un sat aflat in zi de sarbatoare. Evident, un sat plin de suflete pioase. De ce mi-a venit in minte acest lucru? Pentru ca, pe langa turistii agitati, curiosi si fermecati, in timpul zilei puteai observa localnicii, niste domni in varsta, cu palarii pe cap, care stateau impreuna si povesteau. Si pareau gatiti ca de duminica. Ba aveau chiar o biserica in preajma, unde am intrat plina de curioazitate si unde am descoperit o varianta mai nobila a bisericutelor ortodoxe din satucele romanesti.
Acum imi dau seama ca mai am in memorie si alte franturi din zilele petrecute acolo (nici nu mai stiu, au fost 2, 3, 4? ) insa nu mai au nicio importanta. Nu mai conteaza nici fragmentele dintr-un spectacol de circ, nici vecina de barca ce se uita urat la mine (Vlad spunea ca e moarta de gelozie, evident;) ), nici baia din toiul noptii, nici macar sandalele grecesti cumparate la un pret incredibil de mic si pe care le iubesc! Tot ce conteaza este sentimentul de liniste pura. 
Am avut impresia ca timpul statea in loc si, fara sa vreau, acum ma gandesc la Macondo, celebrul sat al lui Gabriel Garcia Marquez unde totul se repeta in bucla. Pare putin infricosator, insa in Zakyntos n-am simtit decat o senzatie de calm, nicidecum plictiseala. Poate pentru ca am stat prea putin, insa cred cu convingere ca genul acesta tihna nu duce niciodata la plictis, ci mai degraba la intelegere. E genul de liniste pe care o capeti dupa ani si ani de privit marea.

 

Imagine

Anunțuri

Video  —  Posted: 05/02/2013 by Radu in Lefkas - Zakynthos, Set sail 2011

Video  —  Posted: 30/01/2013 by Radu in Lefkas - Zakynthos, Set sail 2011

Video  —  Posted: 27/01/2013 by Radu in Lefkas - Zakynthos, Set sail 2011

Serifos, din nou

Posted: 28/06/2012 by Oana in Cyclade, Set sail 2012

Da, am mai fost acuzata si in trecut ca imi place sa atrag atentia, ca pe undeva simt nevoia sa „fac valuri”. Eu nu sunt de acord, dar totusi, recunosc ca am un talent de a ma evidentia in anumite situatii. Anul trecut am fost „doamna cu cutitul”. Am actionat ca un veritabil samurai exact cand tensiunea excesiva asupra unei parame putea duce la ruperea unui tachet.

Anul asta am vrut mai mult. Probabil am fost inspirata de Lavinia, care ieri a cazut cu gratie din barcuta dinghi exact cand am ajuns pe o superba plaja cu nisip fin si niste formatiuni stancoase spectaculoase. A intins elegant un picior si apoi a cazut ca in apa cu tot cu haine si ochelari de soare.

Eu insa, ambitioasa cum sunt, m-am gandit ca pot mai mult. Am ajuns in insula Serifos si nu am gasit loc, asa ca am decis sa tragem paralel cu cheiul, in exteriorul marinei. Nu aveam protectii de cauciuc pe margine si ne-am apropiat cu precautie, insa brusc ne-am trezit cu rafale de vant de 36 de noduri, care ne-au impins cu viteza spre mal. Timona ne-a facut figuri (ne plangem de ea de la inceputul concediului, are un joc de jumatate de tura). Am lovit usor cheiul si ne-am dat seama ca nu vine nimeni sa ne ajute cu paramele. Am simtit ca acesta este momentul meu …. asa ca am pasit in afara balustradei si cu parama in mana m-am pregatit sa sar. In momentul acela Radu a facut o manevra si m-am dezechilibrat. Restul se afla deja in antologia portului….

M-am trezit in apa, intre chei si barca, intr-o situatia nu prea fericita. Toata lumea tipa. A aparut in fine un tip de la paza de coasta care m-a ajutat sa ma catar pe marginea foarte inalta a cheiului. Cu adrenalina inca functionand la capacitate maxima m-am dus linistita sa leg parama si sa il ajut pe un englez buimacit de situatie sa deznoade parama pe care in aventura mea reusisem sa o incurc serios.

Abia atunci am realizat ca nu prea vad. Aveam inca ochelarii pe nas, plini de sare si cu apa siroind din toate hainele. Deci tot timpul purtasem ochelari de soare, ca o lady ce ma aflu.

Imi cer scuze fata de echipaj de doua ore deja. Ei s-au speriat mai rau decat mine. Dupa seria de imbratisari si plansete au trecut la amenintari si am fost sfatuita sa las atitudinea de amazoana, ca alfel for urma repercusiuni. Acum gatim niste spaghete by Lavinia si niste creveti cu sos alb usturoi si vin by Crazy Lady with Sunglases. Of, ce sa zic, nici un an fara o peripetie serioasa.

A voastra zanateca si inca in viata, Oana

PS. L-am cautat pe salvatoru meu si am fost la el cu o sticla de vin sa ii multumim. Ma gandeam sa fac o gluma si sa-i spun ca la noi in tara daca salvezi o femeie trebuie sa o iei de nevasta :))) Oricum, omul a refuzat vinul, dar a spus ca ne ureaza o vacanta placuta in continuare. Hm…

Nicole ma anunta ca astazi este Sfanta Ioana Mironosita si Cuviosul Samson. Ce sa zic,  noroc cu acest Cuvios Samson, ca nebuna de mironosita era sa o pateasca astazi.

PPS.

Mama noastra Elena a considerat ca astazi  m-am nascut din nou, asa ca a cumparat un tort + lumanari + artificii + doua sticle de sampanie. Am sarbatorit ca de Anul Nou. Adevarul este ca traiesti degeaba daca nu ai prieteni cu care sa sarbatoresti, oameni care sa se intristeze daca dispari sau care sa se bucure ca inca esti acolo. Eu sunt inca aici, cu prieteni in jur.

Paros

Posted: 26/06/2012 by Oana in Cyclade, Set sail 2012

Această prezentare necesită JavaScript.

Astazi am avut o zi tare simpatica. Vacanta asta a fost capricioasa, cu zile foarte agitate si zile foarte linistite. Asa sunt Cicladele, capricioase, asa ca ne ofera, dupa bunul lor plac, alternari bulversante de zile simpatice si zile nesuferite. Acum, in paranteza fie spus, noua ne plac toate, dar asa e omenesc sa te plangi: ca vantul e prea tare, ca apa e cam rece, ca parca mai bine era sa mergem in alta insula…. Prostii, adevarul este ca in fiecare loc am gasit cate un coltisor incredibil, cu povestea lui frumoasa la pachet.

Astazi am navigat pret doar de o ora si jumatate. Clubul de literatura a fost activ: Elena citeste despre Steve Jobs, Lavinia despre Madame Bovary iar eu despre Sufletul Samuraiului – filozofia Zen si Bushido, motiv pentru care mi-am si cumparat niste papuci cu iz de japonie:)

Am pregatit masa pe barca, pentru ca asa facem mereu, cumparam tone de mancare, ca si cum am pleca in pustiu pentru un an. Totusi, seara de seara esuam la taverna. Acum insa ne-m decis sa consumam mancarea de pe barca, asa ca eu am facut niste pulpe de pui la cuptor cu rozmarin salbatic, sterpelit elegant de Elena dintr-un sit arheologic (deci este un condiment cu greutate :), iar Lavinia a facut vinete la cuptor cu sos de usturoi si busuioc, cu branza de capra. O minune!

Pana cand masa a fost gata am explorat orasul. O alta surpriza placuta acest Paros. Imediat ce iesi din mica marina ajungi pe un pod venetian, pe sub care se plimba galese niste gaste. Sunt simpatice foc, cu aspect de bunicute barfitoare, comentand prin gaga-ituri permanente tot ce este in jur: ia uite draga ce palarie are asta….hm, mai bine uite ce pestisor simpatic si grasut….Asemena grupului gures de inaripate, fetele grupului s-au lansat in plimbari si cumparaturi. S-au achizitionat chestiuni absolut esentiale fara de care nu putem supravietui pe mare. Am gasit cel mai frumos magazin de antichitati. Eu mi-am luat un set pentru sare si piper facut din scoici, Lavinia o rama vintage si o palarie de lana (nu poti fi niciodara suficient de precaut pe mare, daca da un ger :), Elena ….ei, la Elena nu mai pot tine socoteala, ea mereu gaseste cate ceva. Chiar si pe feribot, in drumul de intoarcere de la Santorini in Ios am pierdut-o in magazinul de pe vas, unde a reusit sa cumpere o sacosa de lucruri cu reducere de 70%. Sper sa nu sune a critica, pentru ca mi-am luat si eu ceva.

Revenind la Paros, este ceva intre Mikonos si Poros. Taverne intinse fix pana in buza marii, cu strazi albe si inguste si stilul venetian pe care il observi de la distanta, portul fiind strajuit de un fort antic pe jumatate prabusit.

Acum stam cuminti la aer conditionat si privim pestii de sub barca (catamaranul are doua ferestre care sunt orientate in jos, situate cam la 10 cm deasupra apei, ceea ce transforma cele doua cabine din spate in puncte de observatie catre cel mai frumos acvariu din lume: MAREA).

Am hranit pestisorii si ne pregatim sa mergem la plaja. Revenim cu povesti mai tarziu.

PS: Vanzatorul de la magazinul de antichitati ne-a invitat sa revenim in septembrie. Nu cred ca face el cinste cu catamaranul, dar zau ca suna tentant.

Naxos

Posted: 26/06/2012 by Oana in Cyclade, Set sail 2012

Ieri a fost o zi….sa spunem rautacioasa. Marea parea complet linistita cand am plecat si totusi am avut 8 ore de navigat extrem de dificil. A fost un fel de hula, o agitatie dezordonata a marii, care te dadea cu capul de toti peretii. Am stat cuminti pe punte si am dormit sau citit tot drumul. Radu a fost un pachet de nervi pentru ca a trebuit sa schimbe traseul, in loc sa ajungem in Amorgos, am ajuns in Naxos. Vantul batea atat de puternic din fata incat ne-a facut deplasarea imposibila, asa ca am modificat destinatia din mers. Totusi, vorba Laviniei, nimic nu este intamplator. Portul din Naxos este foarte frumos si ascunde dupa primul rand de magazine un OLD MARKET, o alambicare adorabila de stradute miniscule, magazine cochete si culori senzationale. Pe fiecare scara impecabila de alba gasesti un contrapunct cromatic alcatuit dintr-o muscata rosie sau niste perne roz fuchsia. Vanzatorii fredoneaza linistiti cantecele si complimenteaza femeile care trec pe strada :))) Te simti printre vechi cunostinte, care te saluta politicos sau te invita sa degusti un lichior cu aroma de lamaie. Seara am mancat senzational si cand ne-am intors la barca Radu a realizat ca ambarcatiunea din fata noastra era Skylax, barca lui Rod Heikell, un fel de Zeu al navigatiei moderne, omul care a scris peste 20 de carti dedicate coastelor Mediteranei si nu numai. Eu, sincer, nu am fost convinsa. Era o barca foarte eleganta, vopsita intr-un negru lucios si cu protectii solare bej. De dimineata insa am dat nas in nas cu Mr. Heikell himself. Ni s-au cam taiat picioarele. Ne-am dus la el ca doi scolari timizi, cu aparatul foto dupa noi. Ca toti oamenii MARI a fost de o modestie naucitoare, s-a dat jos de pe barca si a facut conversatie cu noi. Am ca dovada fotografia atasata. Pesonajul acesta boem este autorul BIBLIEI navigatorilor in apele Mediteranei, cartea pe care Radu o tine pe noptiera si o rasfoieste in toate lunile de iarna, visand la vacanta urmatoare. Revenind, Lavinia avea dreptate, nimic nu este intamplator. Acum o alta dimineata linistita. Elena a plecat in recunoastere si asteapta ca placintele cu branza si spanac sa fie scoase din cuptor. Ne face cu mana de pe mal si ne anunta ca in 10 minute sunt gata. Doamne, cum o sa ma mai pot intoarce la viata reala ??? :((((