Il astept pe Radu sa se apuce de scris. El e omul cu informatiile relevante: traseu, date tehnice, intamplari explicate stiintific… eu cant in deschidere, cum s-ar spune :). Pana vine el cu primele postari mai dureaza, astazi este in agitatia receptionarii barcii. Juri ca este la prima intalnire, eventual blind date si isi face tot felul de probleme. Aseara m-a plimbat prin toata marina sa vada barca. Daca a venit, ne asteapta acolo singurica si noi nu stim?
Dupa ce se va urca pe barca o sa fie si mai agitat. Alearga de colo – colo, sa vada daca totul funtioneaza. Din cand in cand stramba din nas sau scoate cate un sunet indescifrabil…o fi de bine sau de rau!?!
Ce fac eu intre timp? Hm, mai nimic: organizare cumparaturi, aranjare alimente pe dulapuri si compartimente, sortate pe grade de perisabilitate. Strangem “fondul clasei” (pusculita comuna din care facem cumparturile barcii). Facem calcule: cine ce a luat si cui trebuie sa deconteze.
Deocamdata sunt la ultima cafea de pe uscat. Fac liste cu ce trebuie sa cumpar, trimit sms-uri echipajului, care se afla inca prin Bulgaria, intreb printre localnici care este cel mai indicat market din zona. Market, like super-market? No, market like street market – zic eu. But what do you want to buy? (ma intreaba grecoaica). Sa-I spun ca diamante? Ce tzatzikis-ul masii poti sa vrei sa cumperi de la un market? Food and vegetables – raspund blazata. A…. you want a super-market. Deci am ajuns cu investigatia mea in punctul zero, pentru ca ei au varianta super-market sau…super-market. Oricum discutia asta urmeaza dupa ce ieri am cumparat cartela de internet si m-a intrebat ce vreau sa fac cu ea.
Ok, ma duc la super-market …
File de vant 