Arkoudi

Dimineata de cafea senina intr-un orasel grecesc incremenit. Marea continua sa arate ca un lac de munte si parca nimic nu parea sa-ti dea de inteles ca ar putea fi si altfel. Dupa alimentarea cu apa si cateva cumparaturi last minute am pornit spre mica insula ce se afla la mai putin de o ora de navigat.

Vant zero astfel incat vantul aparent avea exact viteza cu care ne deplasam. Cat vedeam in zare erau numai catarge goale. Am reperat micul golf, si unicul de altfel, din fericire liber de orice fel de ambarcatiune – era destul de dimineata. Ne-am asezat fix in mijlocul lui legandu-ne cu doua parame de stanci, astfel incat nimeni nu mai putea trage in apropierea noastra. Apa ne imbia cu turcoazul cu care ne obisnuise deja, astfel incat n-am asteptat invitatii speciale. Evident n-am mai iesit din golf pana a doua zi. In apropierea plajei am descoperit o formatiune rotunda de pietre construita de mana omului. Parea un loc de apuse ritualuri samanice – sau cel putin asa am vrut noi sa fi fost. Ce-a urmat dupa lasarea serii mi-e oarecum confuz si implica imagini amestecate si decalate care, aparent, n-au nici o noima. Trebuie sa fi avut legatura cu acea formatiune – e singura explicatie. Nebunia ne-a cuprins treptat pe toti si nu-mi amintesc, asa cum spuneam, exact pentru cine/ce am dansat/incendiat/urlat. Magia focului (a alcoolului, sau toate la un loc – hm, la asta nu m-am gandit) a scos din fiecare din noi cate o papusa voodoo in care sa infigem virtuale ace pentru alungat fantasmele reziduale din sufletele noastre.

I will say no more…