Agios Nikolaos

Posted: 23/06/2013 by Oana in Set sail 2013

Suntem in Agios Nikolaos, in Zakintos. Este un port mic si uitat de lume, cu doar cateva case si magazine, nimic special la prima vedere. Dupa o scurta baie la pesterile albastre si un pic de joaca prin valuri ne-am indreptat spre port. Am aruncat ancora si in mersul lin al barcii  catre mal, deja mi-am adus aminte de ce imi place atat de mult locul asta: o femeie plinuta si agitata, cu un zambet cat tot soarele Greciei a aparut pe mal, gesticuland zgomotos spre noi si chemandu-ne spre ea. „Hello Katarina” – am strigat eu, iar zambetul ei a inflorit si mai tare. Katarina si Dimitris sunt doi frati pe care ii am foarte bine in minte de acum doi ani. Oamenii astia cred ca nu dorm niciodata: muncesc si zambesc tot timpul. Detin o taverna, o statie de benzina, un mic magazin, cateva barci si niste masini de inchiriat. Pratic ei si familia lor muncesc 24/24. Sunt atat de primitori si de generosi, incat brusc am schimbat traseul si dintr-o zi programata pentru acest loc am decis sa stam trei zile. Katarina ne-a oferit imediat apa, cafe-frape din partea casei si posibilitatea de a folosi gratuit masina de spalat. Taverna ei este la nici 20 m de marina si de pe terasa, supraveghem catamaranul care ne astapta linistit la ancora. Ne-am asezat ieri la terasa Katarinei si a lui Dimitris pe la ora 3 pm si am parasit-o dupa ora 10 pm. Nu poti compara grecii din insule cu restul grecilor. Oamenii astia sunt incremeniti intr-un alt tip de viata, cu alt ritm si alta viziune. Ei vad lucrurile mai simplu si mai autentic si au o bucurie copilareasca in tot ce fac. Katarina ne-a urmarit protector si vigilent toata seara si ne-a intrebat permanent daca avem vreo problema sau ne poate ajuta cu ceva. A aranjat imediat sa avem curent, apa si masini pentru a doua zi.

Astazi ne-am plimbat putin pe insula, cu masinile inchiriate. Ne-am oprit intr-un sat minuscul, insirat pe marginea unui drum ingust si sinuos. Am oprit in curte unui turn vechi, parasit, cu clopotnita. Cat Radu si Dragos au explorat turnul un batran a aparut pe motoreta lui veche si zgomotoasa si a parcat langa masina noastra. L-am salutat impreuna cu Alexandra si ne-a intors acelasi zambet imens, ca al Katarinei. A dat sa plece si apoi s-a intors, a cautat in sacosa de plastic cu care venise si a scos doua smochine mari si proaspete.  Apoi i-a observat si pe cei doi exploratori si ne-a mai dat doua, sa aiba toata lumea. A plecat fara niciun cuvant si fara sa astepte nici o multumire.

Zau ca e frumos aici. Poate mai stam o zi🙂

Arkoudi

Posted: 20/06/2013 by Radu in Set sail 2013
Etichete:

Dimineata de cafea senina intr-un orasel grecesc incremenit. Marea continua sa arate ca un lac de munte si parca nimic nu parea sa-ti dea de inteles ca ar putea fi si altfel. Dupa alimentarea cu apa si cateva cumparaturi last minute am pornit spre mica insula ce se afla la mai putin de o ora de navigat.

Vant zero astfel incat vantul aparent avea exact viteza cu care ne deplasam. Cat vedeam in zare erau numai catarge goale. Am reperat micul golf, si unicul de altfel, din fericire liber de orice fel de ambarcatiune – era destul de dimineata. Ne-am asezat fix in mijlocul lui legandu-ne cu doua parame de stanci, astfel incat nimeni nu mai putea trage in apropierea noastra. Apa ne imbia cu turcoazul cu care ne obisnuise deja, astfel incat n-am asteptat invitatii speciale. Evident n-am mai iesit din golf pana a doua zi. In apropierea plajei am descoperit o formatiune rotunda de pietre construita de mana omului. Parea un loc de apuse ritualuri samanice – sau cel putin asa am vrut noi sa fi fost. Ce-a urmat dupa lasarea serii mi-e oarecum confuz si implica imagini amestecate si decalate care, aparent, n-au nici o noima. Trebuie sa fi avut legatura cu acea formatiune – e singura explicatie. Nebunia ne-a cuprins treptat pe toti si nu-mi amintesc, asa cum spuneam, exact pentru cine/ce am dansat/incendiat/urlat. Magia focului (a alcoolului, sau toate la un loc – hm, la asta nu m-am gandit) a scos din fiecare din noi cate o papusa voodoo in care sa infigem virtuale ace pentru alungat fantasmele reziduale din sufletele noastre.

I will say no more…

_MG_2767 _MG_2769 _MG_2775 _MG_3747 _MG_3768 _MG_3772_1 _MG_3773 _MG_3782 _MG_3778

Prima zi pe mare…

Posted: 16/06/2013 by Radu in Set sail 2013

Dupa o zi agitata, presarata cu up’s and down’s, spre seara am inceput sa ma relaxez si sa intru putin in atmosfera de vacanta – pentru inceput intr-o taverna, apoi intr-alta si tot asa pana spre 2 dimineata. Ne-am tarat apoi spre barca unde ne-am scurs fiecare in cabina lui de unde am reinviat in jurul orei 7 dimineata.

In sfarsit ziua plecarii, ziua pe care o astept de un an de zile. Evident au trebuit rezolvate si cateva cereri din partea echipajului: n-am luat legume, n-avem paine, vreau momeala de pescuit, gheata, multa gheata ! etc…

La ora 10 ne-am dezlegat de la ponton si am inceput sa navigam pe canalul ingust din sudul marinei Lefkas. Dupa cca. o ora am ancorat in insula Skorpios unde ne-am scaldat pe plaja lui Jackie Kennedy, un loc aparent parasit si uitat de lume. De aici am pornit spre mult trambitatul loc numit Papanikolis Cave din insula Meganisi. Unele scrieri afirma ca aici s-ar fi ascuns submarinul grec Papanikolis in timpul celui de-la doilea razboi monial pentru a scapa de tirul german. C’mon, no way ! Un submarin extra plat poate ar fi incaput in acea cavitate naturala sapata de apa in mii de ani, dar never-ever unul construit dupa primul razboi mondial. Whatever…

Dupa ce am explorat cu dinghi pret de cateva minute cave-ul mai sus descris, am ridicat ancora si am pornit spre Sivota. Vantul devenind prielnic am desfasurat focul si ne-am bucurat de el pret de cateva minute pentru ca aveam sa ajungem in dreptul a ceea ce era marcat pe harta ancorajul Poros. In fapt o plaja cosmopolita, plina de umbrelute si sezlonguri. Sivota fiind „around the corner”, aveam sa ajungem la o ora convenabila, inainte ca „the milk run” sa inunde micul port cu zeci de iahturi. Am gasit cu usurinta un loc dublu pentru catamaran, am aruncat ancora si echipajul nostru a efectuat prima ancorare din aceasta croaziera. Am dat liber la bauturi si shopping iar eu am pornit in explorarea micutului si pitorescului port rasfatat din plin de  bouganinvillea, aflat la poalele unor dealuri inverzite si rasfatate din plin de razele soarelui.

Seara am iesit toti la o taverna la care fusesera fetele imbiate de catre Marian – un roman care a stiut sa apese butoanele necesare pentru a le impresiona (placut) pe fete in timpul sedintei lor de shopping.

Maine dimineata vom ridica ancora si vom naviga spre Arkoudi pentru cateva ore de balaceala, apoi vom innopta langa Fiskardo – Foki beach._MG_2745 Papanikolis Cave Papanikolis Cave Arriving in Skorpios _MG_2748 Shopping adventure Shopping adventure _MG_2757

Lefkas Marina

Posted: 15/06/2013 by Oana in Set sail 2013

Il astept pe Radu sa se apuce de scris. El e omul cu informatiile relevante: traseu, date tehnice, intamplari explicate stiintific… eu cant in deschidere, cum s-ar spune🙂. Pana vine el cu primele postari mai dureaza, astazi este in agitatia receptionarii barcii. Juri ca este la prima intalnire, eventual blind date si isi face tot felul de probleme. Aseara m-a plimbat prin toata marina sa vada barca. Daca a venit, ne asteapta acolo singurica si noi nu stim?

Dupa ce se va urca pe barca o sa fie si mai agitat. Alearga de colo – colo, sa vada daca totul funtioneaza. Din cand in cand stramba din nas sau scoate cate un sunet indescifrabil…o fi de bine sau de rau!?!

Ce fac eu intre timp? Hm, mai nimic: organizare cumparaturi, aranjare alimente pe dulapuri si compartimente, sortate pe grade de perisabilitate. Strangem “fondul clasei” (pusculita comuna din care facem cumparturile barcii). Facem calcule: cine ce a luat si cui trebuie sa deconteze.

Deocamdata sunt la ultima cafea de pe uscat. Fac liste cu ce trebuie sa cumpar, trimit sms-uri echipajului, care se afla inca prin Bulgaria, intreb printre localnici care este cel mai indicat market din zona. Market, like super-market? No, market like street market – zic eu.  But what do you want to buy? (ma intreaba grecoaica). Sa-I spun ca diamante? Ce tzatzikis-ul masii poti sa vrei sa cumperi de la un market? Food and vegetables – raspund blazata. A…. you want a super-market. Deci am ajuns cu investigatia mea in punctul zero, pentru ca ei au varianta super-market sau…super-market.  Oricum discutia asta urmeaza dupa ce ieri am cumparat cartela de internet si m-a intrebat ce vreau sa fac cu ea.

Ok, ma duc la super-market …

 

A.M.R. 3 zile…

Posted: 11/06/2013 by Oana in Set sail 2013

Au inceput pregatirile. Ca de obicei, exact acum este cea mai mare agitatie la birou, asa ca, printre picaturi (la propriu), aranjez lucrurile pentru plecare.

Am avut deja sedinta tehnica cu echipajul, am trimis cuminte tuturor pe e-mail concluziile discutiei: cine cu cine pleaca, cine ce cumpara, ce trebuie neaparat sa-si ia cu ei (mai ales pentru cei noi pe barca).

S-a facut lista de cumparaturi alimentare din tara…aici anul acesta este ma complicat, avem doi vegani cu noi, chestiune care mie imi pune mintea pe bigudiuri, pentru ca nu prea am in vocabularul gastronomic retete de genul asta. Si nici nu-mi vine sa le spun ca in alti ani am afumat insulele grecesti de miros de plescoi la gratar de nu se mai vedeau „grec cu persoana”. Acum sunt chiar curioasa cum o sa decurga lururile, ori noi vom ajunge in 2 saptamani sa rontaim seminte si sa pastem linistiti salata (desi intre mine si o caracatita la gratar nu poate sta nici politia de coasta), ori ei se vor deda la ce gatim noi acolo, in nemernicia noastra …

Am facut si necesarul de prim ajutor (bandaje, apa oxigenata, etc), chestii pe care ma rog in fiecare an sa nu le folosesc. Am umplut deja geanta de voiaj de haine pe care…nu le vom purta. Deja am renuntat sa-mi mai iau chestii elegante, dar tot mai scap cate o pereche de sandale mai pretentioase si o tona de cosmetice, desi stiu ca voi umbla doar in slapi si ca parul meu va arata ca o gramada de calti dupa cateva zile. Ah, dar nimic nu ma poate opri din frenezia listutelor si din bucuria de a privi micile gramajoare de nimicuri inutile care ma poarta si mai aproape de vacanta.

Prerequisite…

Posted: 09/06/2013 by Oana in Set sail 2013

Doamne cat de dor imi este de MARE. E ceva ca o durere surda, care creste odata cu venirea primaverii, pana cand imi urla in timpane si ma sufoca.

Cred ca prima mea amintire legata de MARE este de la 3 ani. Nu stiu cum sa o definesc, doar ca un sentiment de libertate totala. Miros de alge, miscare de valuri, fierbinteala de nisip si vocea bunicii, care ma cheama constant.

Pentru mine MAREA insemna si altceva, insemna locul unde se afla tata. In mintea mea de copil, care uita trasaturile tatalui de la un voiaj la altul, marea era locul magic in care tatal meu, ofiterul de marina, statea ca intr-o lumea paralela. Traiam si eu alaturi de mama temerile sau bucuriile venite prin radiograme: niste hartii lunguiete cu cuvinte putine. Uneori primeam telefoane – fusese furtuna de gradul 8 pe nu stiu ce mare, dar ei erau bine. Apoi venea tata si ma invata sa desenez vapoare si imi povestea lucruri nastrusnice din lumi pe care mi se parea ca nu le voi cunoaste niciodata, pentru ca Romania era inca in plin comunism, iar eu nu stiam ce inseamna asta, stiam doar ca nu avem voie sa calatorim acolo unde mergea tata.

Apoi a venit MAREA mea de adolescenta, cand ascultam Pink Floyd la casetofonul meu rosu si visam atat de tare si de mult, ca nici macar nu conta la ce. Cum sa visezi fara subiect? Pai uite asa, cand ai sufletul navalnic si toate planurile si iubirile sunt inca potentiale, atunci miscarea valurilor te poate face sa visezi la orice, iar mirosul sarat de mare de poate purta oriunde. Pe mine m-a purtat departe de tot si visele mele cladite la malul marii mi le mai amintesc si acum.

Apoi a venit MAREA, cea mai mare si mai autentica, cea traita nu de la malul ei, ci de pe ea. Aceasta mare a devenit dragostea mea infinita, asta pentru ca am descoperit-o alaturi de dragostea mea. Era logic sa se intample asa, sunt copil de om al marii si am casa pe mal de apa. Era normal sa traim si pasul urmator. Nu mai conteaza cum am ajuns noi sa ne facem concediile pe mare, stiu doar ca eram inarmati doar cu un atestat de navigatie (atat de proaspat incat era de-a dreptul inconstient) si mult entuziasm.

Am descoperit senzatia asta de concediu total si ne-am indragostit amandoi pentru totdeauna. Nu mai vad altfel momentele noastre de respiro, altfel decat leganati de valuri. Poate credeti ca sunt vreo specialista in sailing…nici pe departe. Radu continua sa se specializeze, eu nu reusesc sa invat mare lucru pentru ca pentru mine marea e o stare, un fel de hipnoza dulce. Acolo nu ma pot concentra la nimic altceva decat la…sulfetul meu, la ecourile gandurilor mele. Acolo nu mai exista nimic din mine omul organizat si in alerta permanenta. Acolo raspund greu si monosilabic, sunt dezordonata si neatenta. Ma trezesc lenes, gatesc de placere, ma plimb, ma retrag intr-un colt si citesc si mi-e teama, mi-e teama ca intr-un an, candva, o sa se termine concediul iar eu nu voi mai vrea sa plec de pe mare.

child_girl_beach_sea_waves_54762_2560x1600

Video  —  Posted: 14/02/2013 by Radu in Set sail 2010